Archive for February 2012
Dezvoltare prin joaca
Pentru copii joaca este esentiala deoarece reprezinta modul lor principal de dezvoltare fizica si psihica.
Este important ca parintii sa le creeze celor mici oportunitati de joaca activa, incurajandu-i sa-si foloseasca imaginatia si creativitatea.
Incepeti prin a crea un spatiu de joaca atat inauntru cat si in afara casei, daca este posibil. In casa, acest spatiu poate fi un colt de camera unde sa stea toate jucariile copilului, camera lui sau chiar cate un colt in fiecare camera.
Pentru dezvoltarea copilului nu aveti nevoie de jocuri scumpe si complicate, fiind suficiente jocurile cu figuri geometrice viu colorate sau cuburile de construit.
Acestea vor inlesni dezvoltarea intelectului si a motricitatii fine, iar jocul cu obiecte simple (cutii, capace, linguri de lemn sau nisip, apa, pietre, crengi si orice mai gasiti impreuna in natura) vor sustine dezvoltarea imaginatiei si a creativitatii.
Jocul cu animale de plus, papusi si masinute va dezvolta relationarea sociala. In plus, citind, colorand, ascultand muzica si dansand impreuna, ii veti sustine in dezvoltarea exprimarii emotionale si a motricitatii generale.
Pentru a-i satisface curiozitatea, lasati-l sa cotrobaie prin sertare si dulapuri, dar dupa ce indepartati orice posibil pericol (substante toxice, cutite, foarfeci etc.)
Jocul potrivit la varsta potrivita
Jocurile si juc
ariile trebuie adaptate atat in functie de varsta cat si de evolutia copilului. Astfel, intre 0 si 4 luni, nou-nascutul este captivat si stimulat de lumea care il inconjoara.
Predominanta este, la aceasta varsta, stimularea senzoriala. Parintii joaca un rol important in aceasta stimulare, dar cu grija de a nu cadea in excese. Copilul se joaca cu mainile, cu picioarele sale, este fascinat de obiecte precum jucariile care fac zgomot, cele muzicale etc.
Tot acum descopera texturile si le prefera indeosebi pe cele moi si placute la atingere.
Sugestii de jocuri stimulante:
• faceti grimase (expresii exagerate ale fetei);
• vorbiti cu copilul in timp ce il ingrijiti;
• scoateti sunete prelungite: aaaaa, ooooo, eeeee;
• imitati sunetele pe care le face el, incurajandu-l astfel sa le repete;
• ajutati-l sa descopere efectul catifelat al obiectelor (pe piele);
• mangaiati-l;
• faceti-i masaj;
• faceti-l sa pedaleze cu picioarele sau cu bratele (si faceti in acelasi timp ca motorul!);
• rostogoliti-l cu blandete;
• asezati-l pe o patura de joaca.
Vreau sa ma joc singur…
Personalitatea/maturitatea afectiva
In ciuda faptului ca micutul a avut parte de o educ este posibil ca temperamentul, maturitatea sau modul sau de viata sa nu ii permita sa stabileasca relatii sociale adecvate ori sa se deschida spre ceilalti. Copiii protejati in mod excesiv, timizi, anxiosi sau care nu au avut suficiente contacte cu persoane cunoscute pot avea dificultati de socializa-e
La ce varsta incepe socializarea ?
Socializarea este o deprindere ce se insuseste treptat, de la 1 la 6 ani, si care se poate concretiza incepand cu varsta de 3 ani, atunci cand copilul va iesi din faza egocentrica si va intra mai mult in relatii sociale cu cei de seama lui (par¬ticipand la jocuri, de exemplu).
De fapt, aceasta capacitate depinde de stadiul de dez¬voltare a copilului.
Jocuri individuale
La o varsta frageda (0-18 luni) copilul prefera sa se joace singur: vorbim de jocuri individuale. Copilul se va folosi de jucariile sale, le va duce la gura, fara sa tina vreodata cont de un alt copil ce se afla langa el.
El nu simte nici nevoia, nici dorinta de a intra in relatie cu alti copii.
Spre varsta de 2 ani apare jocul paralel. Copiii se joaca unul langa celalalt, se imita reciproc, dar nu elaboreaza inca un joc impreuna. La aceasta varsta, copilul ramane inca foarte centrat pe el insusi (faza egocentrica). El apreciaza com¬pania altor copii numai din interesul de a-i imita si de a se identifica cu ei.
De ce sunt atat de importante jucariile
Interesul pentru anumita jucarie apare intr-o anumita etapa din viata multora dintre bebelusi: in momentul in care copilul a inceput sa isi dea seama ca este o persoana diferita de mama sa si ca poate fi despartit de aceasta oricand. in mod obisnuit, aceasta etapa incepe in jurul varstei de 7 sau 8 luni si va disparea treptat pe la 5-6 ani. Jucaria preferata este asadar un obiect tranzitional.
Ea devine, prin mirosul si textura ei, un obiect de tranzitie intre lumea „cu mama” si lumea „fara mama”. Rolul sau este deci de a linisti copilul atunci cand acesta este despartit de parinti, de a-1 ajuta sa tolereze absenta acestora… dandu-i in acelasi timp posibilitatea de a-si dezvolta propria autonomie.
Jucaria ii va aminti copilului de prezenta mamei si va fi totodata un mijloc de calmare – in cazul in care se supara -sau de destindere daca oboseste. Dar nu toti copiii au o jucarie preferata. De fapt, aproximativ 50% dintre copii au una, dar nu neaparat pentru ca au nevoie de ea.
In unele cazuri este doar un obicei pe care parintii au dorit sa-1 formeze copiilor: este atat de simpatic! Nu se stie exact de ce unii copii nu simt nevoia de a avea o jucarie preferata. In schimb, nevoia de jucarie poate lua forme diferite: fredoneaza un anumit cantec, isi suge degetul mare sau isi rasuceste o suvita de par – actiuni pe care copilul le va asocia cu prezenta mamei.
De ce este joaca atat de importanta ?
Joaca este activitatea ce defineste copilaria. Copilul se joaca aproape tot timpul si noi nu ne dam seam
a intotdeauna de acest lucru.
Chiar bebelus fiind, se distreaza urmarindu-si mainile si picioarele! Este o activitate indispensabila si esentiala bunei dezvoltari a copilului, pe care parintii trebuie sa o respecte si sa o incurajeze, nu doar pentru rolul sau in cultivarea inteligentei, ci si pentru echilibrul pe care-1 confera.
Foarte probabil, jocul constituie o activitate primordiala pentru cultivarea intelectuala, afectiva si psihica a celor mici, deoarece ii amuza, dar ii si stimuleaza la toate nivelurile. Copiii se joaca fara sa-si dea seama, ajungand sa ne uimeasca cu progresele lor, sa ne surprinda prin ceea ce au descoperit sau au invatat dintr-odata! Joaca este asadar benefica pentru ca, printre altele, ii permite copilului:
• sa se adapteze si sa descopere lumea inconjuratoare;
• sa devina constient de reguli si sa se obisnuiasca cu ele (socializarea);
• sa puna bazele dezvoltarii personalitatii sale;
• sa intre in competitie (si sa vrea sa se autodepaseasca);
• sa lege si sa pastreze prietenii;
• sa uite micile neplaceri cotidiene si sa se lase purtat intr-o lume imaginara.
