Blog.PsihologiaCopilului.ro

• Diversificaţi tipurile de jocuri (jocuri active, educative etc.). în diferite momente ale zilei, copilul poate simţi nevoia de a se mişca sau poate prefera o activitate liniştită.

• Variaţi şi distanţaţi elementele jocului (nu le concentraţi într-un singur loc).

• Lăsaţi din când în când copilul să se joace singur (fiind în acelaşi timp atenţi să-i reînsufleţiţi sau să-i menţineţi interesul pentru joc dacă acesta scade).

• Încurajaţi-1 în demersurile sale din cadrul jocului, puneţi-i în valoare realizările, propunându-i variante ori scenarii sau chiar luând parte la acestea (dacă vrea şi copilul).

• Respectaţi-i ritmul: hiperstimularea poate deveni un factor negativ.

Pe scurt, joaca este mai mult decât un mod de a petrece timpul: este un mijloc inegalabil de a stabili relaţii instructive cu copilul dumneavoastră, de a crea o legătură afectivă solidă şi de a-i permite, în acelaşi timp, să se exprime, să comunice, să experimenteze, să descopere, să caute, să se concentreze, să se adapteze la diferite situaţii, să se autodepăşească şi… să înveţe. Toate acestea într-un context motivant, agreabil şi armonios. Trebuie doar să intraţi în joc!

Nu o vom sublinia niciodată îndeajuns: joaca este o activitate esenţială pentru buna dezvoltare a copilului şi trebuie încurajată de părinţi. Sprijinul acestora va fi o sursă de valorizare şi de motivare pentru copil. Iată câteva elemente care vă pot ajuta:

• Rezervaţi-vă timp pentru a vă juca cu copilul dumneavoastră : jocurile sunt interesante în măsura în care participă la ele şi părinţii. Un părinte care se joacă cu copilul său îi permite acestuia din urmă să-şi dezvolte încrederea în sine pentru că simte că părintele este aproape de el şi îl încurajează.

• Dacă micuţul nu este sau nu mai este entuziasmat de un joc, nu ezitaţi să îi propuneţi altul. Este probabil de dorit să faceţi o pauză. Trebuie ca micuţul să fie interesat şi să se distreze… Aşa învaţă cel mai bine!

• Aveţi grijă să îi propuneţi un joc pe care îl poate juca, altfel îl veţi descuraja. Evitaţi excesul de jucării şi de activităţi: riscaţi astfel să îl plictisiţi şi să inhibaţi, pe termen lung, dezvoltarea concentrării şi capacităţii sale de atenţie susţinută.

De la 4luni, copilul începe să perceapă culorile, devenind din ce în ce mai interesat de jucăriile viu colorate. I se dezvoltă capacitatea de coordonare, care îi permite să se agate sau să apuce obiectele cu mâna. Jucăria sunătoaredevine adesea preferata micuţilor de această vârstă; ea le permite să-şi dezvolte capacitatea de a ţine lucruri.

Apucatul, aruncatul, mânuirea, gustarea sau muşcarea obiectelor sunt acţiuni care vor contribui la dezvoltarea copiilor. La această vârstă, se pot folosi pentru joacă obiecte în mişcare, pături sau tablouaşe prinse de pătuţ. Deşi sunt în măsură să descopere toată această lume prin propriile forţe, copiii îşi pot pierde interesul, iar părinţii pot astfel contribui la întreţinerea sau la reînsufleţirea acestuia.

De la 6 la 12 luni se obişnuieşte tot mai mult să stea pe şezut şi să se deplaseze, ceea ce favorizează explorarea. El va putea acum să profite în voie de jucăriile din ţarcul său sau să se îndrepte (căţărându-se ori în patru labe) spre un obiect ce îi stârneşte curiozitatea.

Tot la această vârstă copilul îşi va dezvolta capacitatea de a se concentra şi va începe să construiască sau să găsească o plăcere răutăcioasă în a distruge lucrurile! Cuburile, jucăriile care se montează ori alte elemente de construcţie devin deosebit de interesante.