Cuvintele şi sunetele
Auzul este probabil simţul cel mai dezvoltat la făt. Toate cercetările demonstrează că acesta percepe sunetele (în special pe cele grave): ritmul său cardiac se accelerează şi fătul începe să se agite. Acest lucru devine şi mai evident în cazul vocii materne. Bebeluşul se află într-un mediu ce rezonează sau vibrează la vocea mamei.
El percepe prin urmare foarte devreme aceste sunete însoţite de vibraţii corporale, mai întâi prin piele (care constituie .prima sa ureche), începând cu a şaptea săptămână, iar apoi cu ajutorul simţului său auditiv, care este funcţional, se pare, din a patra lună de sarcină.
Aşadar, sunetele ajung într-adevăr până la copil, ceea ce, foarte probabil, îl încântă! Părinţii nu ar trebui deci să aibă reţineri, în acest sens, ci să vorbească cu el cât mai des posibil.
Joaca de la 4 luni până la un an
De la 4luni, copilul începe să perceapă culorile, devenind din ce în ce mai interesat de jucăriile viu colorate. I se dezvoltă capacitatea de coordonare, care îi permite să se agate sau să apuce obiectele cu mâna. Jucăria sunătoaredevine adesea preferata micuţilor de această vârstă; ea le permite să-şi dezvolte capacitatea de a ţine lucruri.
Apucatul, aruncatul, mânuirea, gustarea sau muşcarea obiectelor sunt acţiuni care vor contribui la dezvoltarea copiilor. La această vârstă, se pot folosi pentru joacă obiecte în mişcare, pături sau tablouaşe prinse de pătuţ. Deşi sunt în măsură să descopere toată această lume prin propriile forţe, copiii îşi pot pierde interesul, iar părinţii pot astfel contribui la în treţinerea sau la reînsufleţirea acestuia.
De la 6 la 12 luni se obişnuieşte tot mai mult să stea pe şezut şi să se deplaseze, ceea ce favorizează explorarea. El va putea acum să profite în voie de jucăriile din ţarcul său sau să se îndrepte (căţărându-se ori în patru labe) spre un obiect ce îi stârneşte curiozitatea.
Tot la această vârstă copilul îşi va dezvolta capacitatea de a se concentra şi va începe să construiască sau să găsească o plăcere răutăcioasă în a distruge lucrurile! Cuburile, ju căriile care se montează ori alte elemente de construcţie devin deosebit de interesante.
Dezvoltare prin joaca
Pentru copii joaca este esentiala deoarece reprezinta modul lor principal de dezvoltare fizica si psihica.
Este important ca parintii sa le creeze celor mici oportunitati de joaca activa, incurajandu-i sa-si foloseasca imaginatia si creativitatea.
Incepeti prin a crea un spatiu de joaca atat inauntru cat si in afara casei, daca este posibil. In casa, acest spatiu poate fi un colt de camera unde sa stea toate jucariile copilului, camera lui sau chiar cate un colt in fiecare camera.
Pentru dezvoltarea copilului nu aveti nevoie de jocuri scumpe si complicate, fiind suficiente jocurile cu figuri geometrice viu colorate sau cuburile de construit.
Acestea vor inlesni dezvoltarea intelectului si a motricitatii fine, iar jocul cu obiecte simple (cutii, capace, linguri de lemn sau nisip, apa, pietre, crengi si orice mai gasiti impreuna in natura) vor sustine dezvoltarea imaginatiei si a creativitatii.
Jocul cu animale de plus, papusi si masinute va dezvolta relationarea sociala. In plus, citind, colorand, ascultand muzica si dansand impreuna, ii veti sustine in dezvoltarea exprimarii emotionale si a motricitatii generale.
Pentru a-i satisface curiozitatea, lasati-l sa cotrobaie prin sertare si dulapuri, dar dupa ce indepartati orice posibil pericol (substante toxice, cutite, foarfeci etc.)
Jocul potrivit la varsta potrivita
Jocurile si juc
ariile trebuie adaptate atat in functie de varsta cat si de evolutia copilului. Astfel, intre 0 si 4 luni, nou-nascutul este captivat si stimulat de lumea care il inconjoara.
Predominanta este, la aceasta varsta, stimularea senzoriala. Parintii joaca un rol important in aceasta stimulare, dar cu grija de a nu cadea in excese. Copilul se joaca cu mainile, cu picioarele sale, este fascinat de obiecte precum jucariile care fac zgomot, cele muzicale etc.
Tot acum descopera texturile si le prefera indeosebi pe cele moi si placute la atingere.
Sugestii de jocuri stimulante:
• faceti grimase (expresii exagerate ale fetei);
• vorbiti cu copilul in timp ce il ingrijiti;
• scoateti sunete prelungite: aaaaa, ooooo, eeeee;
• imitati sunetele pe care le face el, incurajandu-l astfel sa le repete;
• ajutati-l sa descopere efectul catifelat al obiectelor (pe piele);
• mangaiati-l;
• faceti-i masaj;
• faceti-l sa pedaleze cu picioarele sau cu bratele (si faceti in acelasi timp ca motorul!);
• rostogoliti-l cu blandete;
• asezati-l pe o patura de joaca.
Vreau sa ma joc singur…
Personalitatea/maturitatea afectiva
In ciuda faptului ca micutul a avut parte de o educ este posibil ca temperamentul, maturitatea sau modul sau de viata sa nu ii permita sa stabileasca relatii sociale adecvate ori sa se deschida spre ceilalti. Copiii protejati in mod excesiv, timizi, anxiosi sau care nu au avut suficiente contacte cu persoane cunoscute pot avea dificultati de socializa-e
La ce varsta incepe socializarea ?
Socializarea este o deprindere ce se insuseste treptat, de la 1 la 6 ani, si care se poate concretiza incepand cu varsta de 3 ani, atunci cand copilul va iesi din faza egocentrica si va intra mai mult in relatii sociale cu cei de seama lui (par¬ticipand la jocuri, de exemplu).
De fapt, aceasta capacitate depinde de stadiul de dez¬voltare a copilului.
Jocuri individuale
La o varsta frageda (0-18 luni) copilul prefera sa se joace singur: vorbim de jocuri individuale. Copilul se va folosi de jucariile sale, le va duce la gura, fara sa tina vreodata cont de un alt copil ce se afla langa el.
El nu simte nici nevoia, nici dorinta de a intra in relatie cu alti copii.
Spre varsta de 2 ani apare jocul paralel. Copiii se joaca unul langa celalalt, se imita reciproc, dar nu elaboreaza inca un joc impreuna. La aceasta varsta, copilul ramane inca foarte centrat pe el insusi (faza egocentrica). El apreciaza com¬pania altor copii numai din interesul de a-i imita si de a se identifica cu ei.
